luni, 12 ianuarie 2015

Moralitate


Trăim într-o societate ce încearcă să te schimbe,
Te ia,te amețește,și cu zâmbetul pe buze,te minte
Cu false promisiuni îți dă o stare de bine
Ca un joint fumat în doi,dar efectul trece,în fine.
Și te trezești lovit din toate părțile de realitate
Încercând să rămâi o persoană cu moralitate,
Să nu devii un robot integrându-te în societate.
Uite,deși am doar 20 de ani aproape împliniți
Îmi iubesc familia ca pe niște sfinți.
Și mă doare să văd cum tata s-a înstrăinat
Doar pentru niște afurisite de datorii la stat...
Cum mama muncește de dimineața până seara
Pierzându-și pe zi ce trece zâmbetul și bună starea.
Urăsc să văd cum alții taie și omoară,
Urăsc să văd cum omul devine o fiară
Pentru o afurisită de hârtie pictată
A cărei valoare este de fapt neînsemnată.
Și simt că trebuie să fac ceva,să scap
Dar nu apuc,oftez,îmi pun mâinile în cap.
Că a trecut o zi din viața asta de rahat,
Iar la finalul ei,tot nimic nu am realizat.
De ce am ajuns să fim mai răi ca niște hiene,
Să uităm de moralitate și să avem doar răutate-n vene?
Ei bine,soluția aceastei probleme este simplă:
Iubește-l pe cel de lângă tine în fiecare clipă.

©Bărbosu'

joi, 30 octombrie 2014

Blogmeet #8.5

La întâlnirea Blogmeet #8.5 au existat mai multe activități plăcute,distractive și informative.
Prima partea a itinerarului a fost o întâlnire cu cei de la Asociația B-Right Media,unde ne-a fost prezentat proiectul Green Agents și unde am făcut o sumedenie de activități de team building.
Următorul punct din itinerarul nostru a fost o vizită la beciurile din Centru Vechi,însă a trebuit să ratez acea aventură interesantă,datorită unor probleme familiare.
Mai pe seară,ca un ultim punct al itinerarului pentru Blogmeet #8.5 a fost o mică relaxare la The Route Pub 78,unde am dezbătut niște idei pentru viitorul Blogmeet #9.5 și am împărtășit din experiențele din acea zi.
În mare parte a fost o întâlnire cu blogări destul de frumoasă,dar din păcate,au lipsit membri dragi mie,dar sper să îi revăd la următorul Blogmeet-ul viitor.

miercuri, 3 septembrie 2014

Primul meu blogmeet

Pe 28 august 2014 am luat parte la primul meu blogmeet în cadrul unei atmosfere si a unui ambient plăcut,ce a fost creeat de localul Gourmand Social Caffe și , totodată de persoanele cu care împărtașesc aceeași pasiune,aceeași ocupație.
Inițial mă așteptam să mă integrez mai greu,să fie persoane care se vor uita cu superioritate,având în vedere statutul meu de nou venit,de novice,însă am fost plăcut suprins de amabilitatea,umorul și bunul simț de care au dat dovată.
Printe nenumăratele noastre subiecte de discuții,a fost introdusă și tema cetățeniei europene,având în vedere colaborarea noastră cu Centrul Europe Direct Botoșani .
Discuțiile despre amintirile "colegilor" mei de la blogmeet-ul anterior care a fost organizat la Ipotești(tabară),m-au făcut să regret că nu am avut ocazia să intru mai devreme în această grupare a bloggerașilor, fiindcă,tind să cred că,la cât de mult am putut să râd,să mă simt bine și să port conversații pe nenumărate teme cu aceste persoane,pot numi acest grup al bloggerilor,un grup de oameni deosebiți.
Aștept cu nerăbdare următorul blogmeet,și la tot mai multe! 
Mulțumim pentru găzduire Gourmand Social Caffe și pentru atmosfera plăcută creeată.

miercuri, 28 mai 2014

Generația afirmării negative

E un subiect destul de îngrijorător care mi-a atras atenția în ultimul timp,și totodată un subiect tot mai dezbătut în ultimul timp.
Este vorba despre generația actuală care răsărește,dar nu în sens pozitiv. Această generație actuală,din care fac și eu parte,este dominată de ideea de a ieși în evidență și de a te remarca prin activități nu tocmai bune. Spre exemplul concursuri:cel mai rezistent la alcool,cel care s-a apucat de fumat/băut de la o vârstă mai fragedă,iar lista poate continua. Iar aceste concursuri au început să prindă culoare de la vârste începând cu 13-14 ani,fiind considerat de mine,și poate de multe alte persoane,un mare semnal de alarmă.
Dacă această generație a ajuns să aibă discuții și conversații legate de virginitate,țigări și alcool,la vârsta la care ar trebui să fii rușinat de zâmbetul pe care l-ai primit,în fugă, de la fata pe care o simpatizezi dar crezi că ești prea timid pentru ea,este destul de grav deoarece se observă o tentativă de maturizare mult prea rapidă și mai deloc pozitivă.
Cu 2-3 ani în urmă,fumătorii erau priviți ca niște rarități,ieșeau în evidență mult mai ușor,fiind văzuți ca niște *badass* și crezând că sunt oameni speciali dacă fac ceva diferit,dar de fapt nu erau cu nimic mai speciali,iar în zilele noastre nefumătorii au luat locul de rarități în societate,fiind din ce în ce mai puțini cei ce reușesc să nu cadă în patimă acestui viciu,la o vârstă fragedă.
Nu pot spune că această generație este cu totul și cu totul pierdută,deoarece m-aș numi singur,un caz pierdut. Această dorință de afirmare este sădită în mintea majorității adolescenților,dar aceast scop poate să fie ușor de realizat și fără să fie ceva negativ ca să iasă în evidență. Totodată am sesizat și persoane care încearcă să iasă în evidență prin pasiunile lor.Încearcă să le împărtășească și altor pesrsoane pasiunile lor,creeându-și o imagine pozitivă doar din simple calități care devin calități "speciale",datorită lipsei de interes din domeniile din care fac parte aceste calități.
Această generație X,actuală,din care fac parte și eu,se gândește la generațiile viitoare,că vor deveni din ce în ce mai dezinhibate și din ce în ce mai proaste,din punct de vedere intelectual și din punctul de vedere al viciilor și al patimilor.
Ca și idee finală și sfat pentru toți cei ce citesc asta: Încercați să ieșiți în evidență cu lucruri pozitive și să nu copiați prostia unei persoane,doar pentru că vi se pare de fapt o chestie *cool*, care de fapt nu e deloc *cool*.

vineri, 11 aprilie 2014

Ce fac cu viața mea?

Poate ți-ai pus deja întrebarea asta,însă dacă nu ai făcut-o,acum ar fi timpul.
Această întrebare retorică pare oarecum banală deși e chiar foarte importantă.
Recent am sesizat că un amic de al meu este un *no lifer* în devenire.(No lifer-fără viață,care se axează doar pe o activitate,nefăcând alte activități) El mi-a motivat că e mic,că are 13 ani și că altceva mai bun nu poate face.
Te-ai gândit vreodată că în loc să stai să navighez pe internet,pe facebook(unde aștepți să vezi dacă primești notificări) sau pe jocuri sau pe o activitate ce nu te ajută mai cu nimic,poți face altceva util? Nu neg faptul că este bine să te mai relaxez,să te mai distrezi/amuzi la un joc,deși într-o mică măsură.
Ar trebui să vă întrebați ce veți face cu viețile voastre,deoarece,chiar dacă timpul pare îndelungat el trece foarte rapid,neputând să ne întoarcem în timp. 
Preferi ca la 20-30 de ani să începi cu adevărat să îți construiești personalitatea și viitorul? E adevărat că adolescența e perioada formării,însă majoritatea o văd ca pe o perioadă a rebeliunii și a pierderii timpului inutil,timp care este prețios. 
De ce să stai 2-4 ore în club seara,să ajungi acasă pe la 2-3 noapte și să trezești pe la 9-10,când ai putea să fii acasă,să faci ceva util(te uiți la un film,citești o carte,scrii gânduri pe un blog) dormi și mai mult și eviți riscurile ieșirilor nocturne(violuri,altercații,furturi,etc).
Totodată dacă ai un talent/o specializare/ceva la care te descurci și o să profesezi în viitor,asta nu îți dă puterea de a te lăsa pe o ureche,deoarece nu știi când o să-ți pierzi îndemânarea la respectiva ta specializare.
Probabil m-am lungit în mai multe subiecte,dar ca și concluzie:
Gândește-te bine ce ai de când să faci cu viața ta,găsește-ți un scop/un țel,atinge-l și continuă în ritmul ăsta,căutând alte scopuri și atingându-le.
Vă rog fără comentarii de genul:"Tu ce ai de gând să faci cu viața ta" ca și într-o cunoscută poză de pe facebook.

duminică, 9 martie 2014

Puterea de a face bine

Probabil majoritatea persoanelor o să spun că :"Și așa fac mult bine oamenilor,și nu primesc nimic în schimb,doar îmi întorc spatele,etc,etc" Aceeași mentalitate o aveam și eu în trecut,până am realizat că sunt atâtea persoane care fac bine,ajută alte persoane,neașteptând absolut nimic înapoi. Acele persoane sunt mulțumite să vadă fericirea și bucuria celorlalți când reușesc să ducă la îndeplinire acea *misiune* pe care o avea.
"Ești bun,ajuți lumea și ești luat de prost,te îndepărtează,te alungă"
Da,este adevărat,o parte din oameni nu știu să aprecieze,cu adevărat,ajutorul unei persoane și se folosesc de ei,doar cât au nevoie apoi îi îndepărtează sau,pur și simplu,devin indiferenți la aviza persoane respective.
Atât timp cât ai puterea de a face bine unei persoane,ar trebui să o faci,fiindcă,probabil,vei avea și tu nevoie de ajutorul său,iar el te va ajuta,în cazul în care e genul de persoană să *întoarcă favoarea*,iar dacă nu o va face,fii sigur că te va ajuta altcineva.
La un moment dat mi-a spus o persoană că sunt o persoană bună,deși eu aveam o mentalitate mai degratată,dacă o pot numi așa,mă complicam cu multe nimcuri,el a spus că e ceva important că sunt o persoană bună,că orice fac,fac într-un scop bun și asta m-a motivat și m-am oprit din a-mi pune veșnica întrebare:"De ce să fac bine,iar eu să nu primesc o răsplată înapoi?" Este suficientă satisfacția să știi că există o persoană fericită mulțumită ție,este un sentiment de nedescris,o bucurie sufletească mare.
Probabil majoritate vor citi acest articol,vor înțelege ce am vrut să spun însă până mâine vor uita ideea,însă eu sper că la un moment dat o să își schimbe mentalitatea o persoană,iar de la acea persoană vor fi tot mai multe.

Fii tu însăţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. - Gandhi

marți, 11 februarie 2014

Fuga după faimă și pupincuriștii

Am sesizat o fugă continuă a multor adolescenți după așa numita *faimă de pe facebook*.
"X are 1000 de like-uri pe facebook,Y are n-șpe mii de aprecieri pe ask,e așa de hardcore,swag-swag"
Și exemplele auzite de mine sunt vaste și foarte hilare.
Probabil nu o să sensibilizez prea multă lume cu ce spun,dimpotrivă,mă aștept la multe critici fără argumente,ca deobicei.
Așa zisele vedete pe care le vedeți pe stradă,nu sunt nimic altceva decât simpli oameni care au știut să socializeze cu multe persoane din anumite anturaje sau au fost remarcați la anumite evenimente sau pur și simplu au stat și au cerșit respectivele aprecieri pe facebook/ask,iar sugestia mea ar fi să realizați că toți acești *populari* sunt simpli oameni egali cu tine,pentru că așa sunt. Că are mai multe aprecieri,asta nu îl ajută cu absolut nimic în lumea reală,când vine vorba de o acțiune fizică de moment. Ce e drept,văd că lumea,în special din România,este din ce în ce mai influențată de fenomenul *Facebook*,tot mai multe persoane,chiar și cele din guvern,făcându-și cont pe acest site de socializare,dar țin să repet ideea : Aprecierile și faima de pe facebook,nu țin de foame,nici de cald,nu te ajută cu absolut nimic,nici în carieră,în mai nimic,decât la niște simple concursuri.
Ca să concluzionez,nu mai fugiți după aprecieri pe facebook/ask sau oricare alt site de socializare. Dacă lumea e să vă aprecieze,o să vă aprecieze și în afara site-urilor de socializare.

Acum voi vorbi despre pupincuriști. Știu că acest cuvânt nu există,deși l-am folosit în acest post pentru a mă face înțeles de majoritatea cititorilor care au idee despre semnificația acestei expresii.
Pupincuriștii sunt acele persoane care lingușesc,ridică în slăvi,fac favoruri unor persoane,din dorința de a le fi lor bine,de a fi *apărați*. Pupincuriștii,când eram eu mai mic,aveau denumirea de *Valerică*,adică acea persoană,mezină în majoritatea cazurilor,care face treburile celorlați doar să se dea bine pe lângă ei.
Pupincuriștii,probabil au existat mereu,deoarece chiar și azi am discutat la ora de română despre un om care mințea,se dădea bine pe lângă un domnitor doar pentru a fi apărat,pentru a-i fi lui bine,pentru a fi luat sub aripa domnitorului.
Concluzionând,pupincuriștii sunt niște persoane mici,slabe,inferioare,care au nevoie de protecție din partea celor pe care îi văd superiori lor,și fac orice ca să le intre la suflet și să obțină protecția lor.