Plăcere efemeră

Te pierzi în ochii ei negri, ca abisul Mării Mediteraniene. Încerci să te limitezi doar la o ultimă privire,furată din mersul lung spre casa ei,însă nu reziști doar cu atât. Simți nevoia să o vezi,să te întorci după ea,dar ea deja este aproape ajunsă acasă,nu o mai poți revedea. Te furișezi la geamul ei,o admiri cum doarme,te imaginezi lângă ea,mângâindu-i părul,sărutând-o pe frunte,ținând-o afectuos în brațe,șoptindu-i cuvinte dulci.

Vă întâlniți următoarea zi,pe o bancă oarecare în parc. Ai lăsat-o pe ea să aleagă banca,încercându-ți cunoașterea aspura ei,te face să vrei să o găsești,să te pui în pielea ei,să gândești ca ea,să te contopești spiritual cu ea. Ea te așteaptă pe o bancă oarecare,tu vii ușor în spatele ei și îi cuprinzi capul în palmele tale și o săruți pe frunte. *Îmi acorzi acest dans?* Ca și cum lumea din jurul vostru nu ar exista,voi începeți un superb vals.

După mergeți pe câmp,să făceți poze. Ea e muza ta,e ca o artă neatinsă. O privești,încercând să-i faci o poză,dar rămâi plăcut surpins și la suflet atins de frumusețea sa rară. Vă jucați,fugiți unul după altul,până o prinzi de bazin și o ridic în sus,ca și cum ar fi o balerină,și o cobori ușor jos,sărutând-o tandru. Vrei să te pozeze și ea. Te urci într-un copac,te prinzi de o creangă cu picioarele și stai cu capul în jos,iar ea te privește cu pasiune,se apropie de tine,tu îi prinzi capul,îți bagi mâinile în părul ei,cu grijă să nu îi deranjezi coafura,și o săruți pe frunte.

Încheiați seara pe capota unei mașini acompaniați de sunetul unei mari metropole și de un vin bun. Vă întindeți să priviți stelele și începeți să vorbiți despre non sensuri,doar ca să treacă timpul și să începeți din nou o astfel de zi.