Sentimentul de răzbunare

Probabil unul dintre cele mai întâlnite sentimente,este acela de răzbunare. Să simți furia aceea intensă care îți împinge mintea câte unele lucruri pe care le văzusei doar în filme.

Crezi că nu o să ai liniște,nu o să atingi pacea sufletească până nu îți vezi *adeversarul* învins,îngenunchiat,cerșindu-ți milă,cerându-și iertare în fața ta.

Am fost și eu cuprins de acest sentiment la un moment dat,și am crezut că e bine ce fac,că persoana respectivă merită să sufere atât timp cât și eu am suferit,dar nu e tocmai așa.

"Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unui suflet mic,slab și fără vlagă"

Nu lăsați furia și setea de răzbunare să vă întunece rațiunea,s-ar putea să regretați acțiunile luate.

"Ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte"

Mulți merg după zicala asta,crezând că dacă lor li s-a făcut un rău,merită imediat întors. Însă mai de apreciat și mai de luat în seamă ar fi următorul citat:

"Ochi pentru ochi,iar lumea va deveni oarbă"

De când eram mic,eram nervos pe ceilalți copii care râdeau de mine sau mă batjocoreau și făceau glume pe seama mea,iar eu simțeam nevoia să le întorc *favoarea*,însă mama mea mereu mi-a spus,și nu cred că o să uit asta niciodată,indiferent de circumstanță:"Ce ție nu îți place,altuia nu face". Acest exemplu putând fi luat în considerare indiferent de natura conflictului. Dacă cineva a râs de tine sau te-a batjocorit sau ți-a făcut ceva rău,care te-a supărat,te-a înfuriat și te-a făcut să-i dorești răul persoanei respective,întoarce și celălalt obraz,pari tu mai *laș* pe moment,iar când te aștepți mai puțin,persoanei respective i se va întâmpla ceva rău,regretând cele făcute.

Să nu vedeți niciodată în răzbunare,o cale spre pace interioară,spre fericire sau spre împlinire sufletească. Răzbunarea nu duce decât la mai mult rău,la mai multe probleme.

Ai grijă să n-ai grijă.

În acest post vreau să vorbesc despre cea mai recentă greșeală a mea,și a majorității masculine/minorității feminine. Acea greșeală fiind,minciuna și infidelitatea. Recent mi s-a întâmplat să fiu *prins* asupra faptului și a fost unul dintre cele mai stânjenitoare momente din viața mea,nu știam *pe unde să scot cămașa*,în special că aflase fata pe care o plăceam cu adevărat,de infidelitatea mea.

*Ai grijă să n-ai grijă* asta ar însemna,să nu faci nicio greșeală,să nu minți,ca să nu ai de ce să te temi.

Recunosc că am greșit și eu,încercându-mi norocul,gen:"Hai să văd cu câte pot să fiu,cât mă ține pula,etc" și după cum m-a învățat și mama mea:"Ulciorul nu merge de multe ori la apă" și a avut mare dreptate. De aceea am fost prins asupra faptului,și a fost ca și cum *cortina a fost trasă* și trebuia să-mi joc adevăratul rol,fără mască.

Ar trebui să te mulțumești cu ce ai,atât timp cât îl ai,nu după ce îl pierzi și realizezi că de fapt era mult mai bun decât credeai tu(nu fac referire neapărat la o persoană,pot face referire chiar și la o ființă,un câine,spre exemplu). Nu căuta să fii *gigolo,cuceritor* sau *divă,femeia fatală* sau orice altă denumire de genul,atât timp cât poți fi o persoană bună,o fată/băiat la locul ei/lui și să fii fericit cu ce ai lângă tine și să prețuiești persoana de lângă tine.

Nu alunga niciodată persoana care vrea să-ți stea alături! S-ar putea să ai nevoie de ea și ea s-ar putea să fie prea rănită să poată să se întoarcă la tine,așa că aveți grijă cui aruncați anumite cuvinte și pe cine alegeți să vă stea aproape!

Dacă ați greșit,arătați că vă pare rău,nu fiți indiferenți și nu vă așteptați să îi cadă ceva în cap și să uite că ați greșit. Nu vă așteptați să vă ierte instantaneu,nu mergeți pe ideea că *M-a iertat o dată,e proastă,o să mă ierte din nou*. 

Arătați-i că vă pare rău,stați aproape de ea,strângeți-o puternic în brațe când ea vă respinge,alintați-o când merită insultată,mângăiați-o când merită lovită,sărutați-o când merită indiferență,țineți-o aproape,când vrea să plece!

Plăcere efemeră

Te pierzi în ochii ei negri, ca abisul Mării Mediteraniene. Încerci să te limitezi doar la o ultimă privire,furată din mersul lung spre casa ei,însă nu reziști doar cu atât. Simți nevoia să o vezi,să te întorci după ea,dar ea deja este aproape ajunsă acasă,nu o mai poți revedea. Te furișezi la geamul ei,o admiri cum doarme,te imaginezi lângă ea,mângâindu-i părul,sărutând-o pe frunte,ținând-o afectuos în brațe,șoptindu-i cuvinte dulci.

Vă întâlniți următoarea zi,pe o bancă oarecare în parc. Ai lăsat-o pe ea să aleagă banca,încercându-ți cunoașterea aspura ei,te face să vrei să o găsești,să te pui în pielea ei,să gândești ca ea,să te contopești spiritual cu ea. Ea te așteaptă pe o bancă oarecare,tu vii ușor în spatele ei și îi cuprinzi capul în palmele tale și o săruți pe frunte. *Îmi acorzi acest dans?* Ca și cum lumea din jurul vostru nu ar exista,voi începeți un superb vals.

După mergeți pe câmp,să făceți poze. Ea e muza ta,e ca o artă neatinsă. O privești,încercând să-i faci o poză,dar rămâi plăcut surpins și la suflet atins de frumusețea sa rară. Vă jucați,fugiți unul după altul,până o prinzi de bazin și o ridic în sus,ca și cum ar fi o balerină,și o cobori ușor jos,sărutând-o tandru. Vrei să te pozeze și ea. Te urci într-un copac,te prinzi de o creangă cu picioarele și stai cu capul în jos,iar ea te privește cu pasiune,se apropie de tine,tu îi prinzi capul,îți bagi mâinile în părul ei,cu grijă să nu îi deranjezi coafura,și o săruți pe frunte.

Încheiați seara pe capota unei mașini acompaniați de sunetul unei mari metropole și de un vin bun. Vă întindeți să priviți stelele și începeți să vorbiți despre non sensuri,doar ca să treacă timpul și să începeți din nou o astfel de zi.

De unde atâta tristețe?

Observ din ce în ce mai multe persoane care cad în depresie,care se plâng de orice neajuns,își insultă prietenii/părinții din cauza eșecurilor din dragoste,eșecurile academice și alte impasuri.
Recunosc că am fost și eu în asemenea depresii cauzate de eșecurile din dragoste și cele academice,problemele din familie și altele. Mă plângeam prea mult,aruncam vina de la o persoană la alta,eu nevăzându-mi greșelile,mă închideam în mine.
Am fost readus pe calea normalității,de către un bun prieten al meu,care mi-a povestit despre budism și despre "cele patru adevăruri nobile".
„Cele patru adevăruri nobile” – 1) a trăi înseamnă să suferi (dukkha), 2) suferința este cauzată de dorință (tanha, sau „atașament”), 3) suferința poate fi eliminată prin eliminarea tuturor atașamentelor și 4) acest lucru este dobândit urmând calea nobilă cu opt brațe. „Calea cu opt brațe” constă din a avea 1) o vedere, 2) o intenție, 3) o vorbire, 4) o acțiune, 5) un trai (viața de călugăr), 6) un efort (energii corect direcționate), 7) o înțelegere (meditare) și 8) o concentrare (focalizare) corectă. Învățăturile lui Buddha au fost strânse în tripitaka, sau „trei coșuri”. http://www.gotquestions.org/Romana/budism.html

Suferința există doar în mintea noastră,fiindcă o lăsăm să pătrundă. Ideea lui Buddha,legată de *Cele patru adevăruri nobile*,este aceea că suferința este generată de atașamente,de sentimente. Că ar trebui să renunțăm la sentimente sau să ne mulțumim cu suferința și să o acceptăm,ceea ce nu trebuie să facem. Trebuie să găsim începutul depresiei,al suferinței și să îl eliminăm. Nu putem renunța la sentimente,pentru că e ca și cum am renunța la umanitate,și nu putem accepta suferința,noi ca oameni simpli,fiindcă ne-ar distruge cu timpul,ne-ar face inimă rece,ne-ar termina psihic.
Trebuie să învingem depresia cu gânduri pozitive,cu focalizarea pe un subiect mult mai important și de o amploare mai mare. Viciile nu sunt o scăpare din depresii,îți creează mai multe probleme.
Spre exemplu,eu m-am concentrat pe schimbarea mentalității mele,m-am concetrat aspura evoluției mele ca persoană fizică și psihică și asupra țelurilor mele pe viitor.

Viciile și lipsa voință

Observ din ce în ce mai multe persoane controlate de unele vicii(alcoolul,țigările,drogurile chiar și mâncarea/dulciurile).

“Nu mai beau decât paharul ăsta…apoi gata cu băutura” spun cei controlați de alcool.

Nu mai fumez decât pachetul asta, e ultimul,apoi ma las…pentru ca, dacă vreau, mă pot lăsa oricând”  spun cei controlați de țigări/droguri.

“De mâine mă schimb, voi deveni un cu totul alt om,vreau ca de mâine să am o viaţă nouă.”

Acestea fiind doar câteva exemple de afirmații făcute de persoanele controlate de vicii,lipsite de voință.

Nu trebuie să existe acel *mâine*,în momentul în care îți dorești să renunți la vicii,atunci trebuie să pui punct,nu mâine,nu după acea ultimă țigară,nu după ultimul pahar.

Lipsa voinței conduce la asta. Majoritatea își doresc să se lase,dar se plâng că nu pot,că simt nevoia să fumeze..nu e chiar așa,ideea că trebuie să fumezi/să bei vine din mintea voastră,ați obișnuit organismul cu acel viciu,îl vedeți ca și un rău necesar,când de fapt este un rău distructiv(nu cred că există un rău necesar,zic).

Am fumat și eu la un moment dat,majoritatea spunându-mi că îți dă o stare de calm,de relaxare,că te eliberează de stres. După un timp am început și eu să cred asta și mereu când eram întrebat de ce fumez,dădeam acest motiv,până la un moment dat,când am realizat că relaxarea/eliberarea de stres era doar din capul meu,fiindcă așa am auzit de la alții.

O parte din cei care fumează/beau/se droghează o fac din simplul fapt că au anturaje în care majoritatea fac asta și simt nevoia să intre în rând cu lumea,să fie și ei cineva,când de fapt se distrug ca și persoane,iar în societate sunt percepuți ca fiind persoane slabe,ușor influențabile. Și de asta sunt ușor de corupt și se apucă și ei,regretând decizia luată. Alții se apucă de aceste vicii doar din cauza unor probleme. Ei văd o scăpare în vicii,ceea ce nu e adevărat.Dimpotrivă,vă agravează sau vă creează mai multe probleme.

Trebuie să vi se întipărească ideea că este un rău distructiv,care nu are absolut nimic benefic,nu vă ajută cu nimic. Trebuie să vă găsiți voința să renunțați de bună voie cât încă puteți face asta și nu aveți probleme cu sănătatea,fiindcă o să regretați mai încolo.

Aspectul fizic,problemă principală a adolescenților

Principala problemă a majorității adolescenților,după cum am precizat și în titlu,este aspectul fizic.

Băieții:"cur,țâțe,altfel nu e bună" "Are cur,are țâțe,da fața o trage în jos/e prea grasă,poartă ochelari"

Fetele:"pătrățele,mușchi" "Are pătrățele,da e urât la față,nu pot ieși cu el,cu fața aia,poartă ochelari,tocilar"

Țin să repet,majoritatea,văd și judecă lucrurile astfel,nu toți.

Fetele sunt mult prea preocupate de fi cât mai machiate,să-și ascundă imperfecținile,însă acel machiaj care vă oferă frumusețe doar pe moment,pielea va suferi pe viitor. Ele se străduiesc să ajungă la perfecțiunea de 90-60-90,se înfometează ca să devină mai slabe,dar totodată își distrug sănătatea pentru acea perfecțiune de moment. Încercați să aveți sânii și fundul cât mai mare și după vă plângeți că băieții sunt niște nesimțiți că vor doar să profite de corpul vostru,să ajungă sub hainele voastre.

Băieții cât și fetele,când vorbesc cu o anumită persoană,prima idee care și-o fac despre ea,este din aspectul ei - Dacă arată bine,e prost/proastă. Poartă ochelari-tocilar/ă

Mai nou aud:"Dar să ieși tu cu sufletul în oraș". Multora le pasă ce spune lumea,le pasă părerea altora,iar asta o să-i tragă tot timpul în jos,deoarece se va găsi un pier-de-vară să comenteze de ceva la întâmplare,doar să se afle în treabă,dar despre asta voi vorbi în alt post.

Nu neg,un aspect fizic plăcut este un avantaj,deși nu trebuie să ne focusăm și să ne canalizăm tot potențialul pentru atingerea perfecțiunii fizice,trebuie să ne concentrăm și pe dezvoltarea intelectuală de care majoritatea *frumuseților* duc lipsă sau chiar nu e existentă.

Ar trebui să creăm o balanță între fizic și psihic,de fiecare dată când vorbim cu o persoană nouă,când ne gândim să ne implicăm într-o relație cu o anumită persoană.

Aspectul fizic este trecător,însă psihicul poate să rămână același pentru totdeauna.

Acum cu siguranță voi primi comentarii de genul: "Ieși tu cu psihicul în oraș",mă uit și după aspect,nu spun..dar nu ies cu anumite persoane doar pentru că arată bine,pentru mine să arăți perfect și să nu ai nimic în cap este egal cu 0,nu am de gând să ies cu persoana respectivă. Prefer să ies cu o persoană mai puțin frumoasă,cu probleme la capitolul:fizic,dar să pot purta o conversație inteligentă cu persoana respectivă.

Efectul de turmă și fabuliștii

Într-un post anterior am adus vorba de *efectul de turmă* și am spus că voi detalia ideea cât de curând.
Efectul de turmă,după părerea mea,exprimă ideea că oamenii sunt conduși de o anumită ideologie,o așa zisă *modă* la care participă mai toți oamenii slabi,ușor de spălat pe creier. Spre exemplu chestiile de la Zmenta,respectiv Doza de Haș și alte vlog-uri. O replică este repetată de o persoană de cel puțin 20 de ori sau mai multe chiar,și așa se tot transmite. Recunosc,o zic și eu o dată,de două ori,dacă e hilară,dar nu stau să răspândesc și toată ziua-bună ziua să repet replica respectivă,așa se produce efectul de turmă,de la unul la altul pleacă prostia cel mai ușor,la fel ca bărfa și răutățile.
Când văd ceva nou *hai să ne luăm și noi*,exemplu căciuli de la H&M care m-au plictisit.
Și țin să precizez, din nou, că nu tuturor li se aplică efectul de turmă.
Efectul de turmă sau cum îmi place să-l mai numesc *Maimuța ce vede,face* haha.

Persoanele fabuliste,sunt acele persoane care scot pe gură niște idei și niște povești așa de *wow* încât nici ei nu se cred câteodată când le spun. Ei sunt la modul că :" Am futut-o pe aia. Am fost acolo,am băut cu ăla,s-a lăsat cu bătăi" etc.(Cazul băieților) "Am avut geantă din-aia. Am fost cu respectivul o zi și i-am dat cu jet(când de fapt a fost invers). Am fost acolo și acolo."(Cazul fetelor). Îți dai seama că o persoană e fabulistă atunci când îți povestește despre o anumită chestie,te observă mirat și se dă din ce în ce mai fudul,ca și cum el ar fi protagonistul acțiunii,când de fapt totul e o născocire a imaginației sale,o dorință irealizabilă pentru el,pe care și-o asumă crezând că măcar așa va fi puțin împlinit.
E o ramură a falsității,fabulismul.