Popularitatea văzută prin ochii majorității adolescenților

Cred că titlul vă dă o idee despre ce am de gând să vorbesc în această postare.
Vreau să dezbat subiectul "popularității" văzute în ochii adolescenți,deoarece aud din ce în ce mai des,chair și la adresa mea,întrebări legate de popularitate. Gen: "Cum ai ajuns așa de popular? Cum îl cunoști pe "X",pe "Y"? " Și,desigur,critici legate de așa zisa popularitate,gen:"De când umblii cu popularii nu mai știi să saluți lumea. *sau* Ți-ai luat-o în cap cu popularitatea,te crezi vedetă,ești arogant." Mi-au fost adresate și mie reproșuri de genul și m-au deranjat,având în vedere că nu e deloc adevărat, iar din punctul meu de vedere sunt niște nonsensuri
Dragi adolescenți,nu există popularitate,mai ales nu într-o țară(oraș,dau exemplu Botoșaniul) așa de mică. Popularitatea,definită ca și cuvânt în dicționar, înseamnă faimă ,reputație ,renume (chestii ce se atribuie datorită abilităților tale,talentelor tale,sau se dobândesc din naștere în cazul copiilor de vedete,spre exemplu copii lui Beckham),iar într-un oraș așa de mic,sunt foarte rare persoanele cu adevărat populare(exemplu cunoscut de mine,Bogdan Bidașcă,modelul de la MRA).
Voi,pur și simplu,credeți că de la niște aprecieri pe facebook sau întrebări/urmăritori pe ask(mai nou),de la orice site de socializare,credeți că ajungeți vedete peste noapte.Ei bine,nu e chiar așa. Sunteți tot aceleași persoane,aveți același caracter cu sau fără acele aprecieri/urmăritori. Vă crește stima de sine,dar totodată și aroganța(Gen:"Eu am n aprecieri,sunt cineva,cine e ăla,nu-l cunosc). Recunosc,am fost și eu așa,credeam că dacă ai multe aprecieri,ești zeu,ești vedetă,nimeni nu-i mai tare ca tine,dar nu e chiar așa..o să realizați că acele aprecieri nu vă încălzesc cu absolut nimic,cu timpul când o să vă maturizați,DACĂ o să vă maturizați.
Sper că mi-am exprimat ideile destul de coerent să înțeleagă oricine ce am avut de spus.