Ce fac cu viața mea?

Poate ți-ai pus deja întrebarea asta,însă dacă nu ai făcut-o,acum ar fi timpul.
Această întrebare retorică pare oarecum banală deși e chiar foarte importantă.
Recent am sesizat că un amic de al meu este un *no lifer* în devenire.(No lifer-fără viață,care se axează doar pe o activitate,nefăcând alte activități) El mi-a motivat că e mic,că are 13 ani și că altceva mai bun nu poate face.
Te-ai gândit vreodată că în loc să stai să navighez pe internet,pe facebook(unde aștepți să vezi dacă primești notificări) sau pe jocuri sau pe o activitate ce nu te ajută mai cu nimic,poți face altceva util? Nu neg faptul că este bine să te mai relaxez,să te mai distrezi/amuzi la un joc,deși într-o mică măsură.
Ar trebui să vă întrebați ce veți face cu viețile voastre,deoarece,chiar dacă timpul pare îndelungat el trece foarte rapid,neputând să ne întoarcem în timp. 
Preferi ca la 20-30 de ani să începi cu adevărat să îți construiești personalitatea și viitorul? E adevărat că adolescența e perioada formării,însă majoritatea o văd ca pe o perioadă a rebeliunii și a pierderii timpului inutil,timp care este prețios. 
De ce să stai 2-4 ore în club seara,să ajungi acasă pe la 2-3 noapte și să trezești pe la 9-10,când ai putea să fii acasă,să faci ceva util(te uiți la un film,citești o carte,scrii gânduri pe un blog) dormi și mai mult și eviți riscurile ieșirilor nocturne(violuri,altercații,furturi,etc).
Totodată dacă ai un talent/o specializare/ceva la care te descurci și o să profesezi în viitor,asta nu îți dă puterea de a te lăsa pe o ureche,deoarece nu știi când o să-ți pierzi îndemânarea la respectiva ta specializare.
Probabil m-am lungit în mai multe subiecte,dar ca și concluzie:
Gândește-te bine ce ai de când să faci cu viața ta,găsește-ți un scop/un țel,atinge-l și continuă în ritmul ăsta,căutând alte scopuri și atingându-le.
Vă rog fără comentarii de genul:"Tu ce ai de gând să faci cu viața ta" ca și într-o cunoscută poză de pe facebook.

Puterea de a face bine

Probabil majoritatea persoanelor o să spun că :"Și așa fac mult bine oamenilor,și nu primesc nimic în schimb,doar îmi întorc spatele,etc,etc" Aceeași mentalitate o aveam și eu în trecut,până am realizat că sunt atâtea persoane care fac bine,ajută alte persoane,neașteptând absolut nimic înapoi. Acele persoane sunt mulțumite să vadă fericirea și bucuria celorlalți când reușesc să ducă la îndeplinire acea *misiune* pe care o avea.
"Ești bun,ajuți lumea și ești luat de prost,te îndepărtează,te alungă"
Da,este adevărat,o parte din oameni nu știu să aprecieze,cu adevărat,ajutorul unei persoane și se folosesc de ei,doar cât au nevoie apoi îi îndepărtează sau,pur și simplu,devin indiferenți la aviza persoane respective.
Atât timp cât ai puterea de a face bine unei persoane,ar trebui să o faci,fiindcă,probabil,vei avea și tu nevoie de ajutorul său,iar el te va ajuta,în cazul în care e genul de persoană să *întoarcă favoarea*,iar dacă nu o va face,fii sigur că te va ajuta altcineva.
La un moment dat mi-a spus o persoană că sunt o persoană bună,deși eu aveam o mentalitate mai degratată,dacă o pot numi așa,mă complicam cu multe nimcuri,el a spus că e ceva important că sunt o persoană bună,că orice fac,fac într-un scop bun și asta m-a motivat și m-am oprit din a-mi pune veșnica întrebare:"De ce să fac bine,iar eu să nu primesc o răsplată înapoi?" Este suficientă satisfacția să știi că există o persoană fericită mulțumită ție,este un sentiment de nedescris,o bucurie sufletească mare.
Probabil majoritate vor citi acest articol,vor înțelege ce am vrut să spun însă până mâine vor uita ideea,însă eu sper că la un moment dat o să își schimbe mentalitatea o persoană,iar de la acea persoană vor fi tot mai multe.

Fii tu însăţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. - Gandhi

Fuga după faimă și pupincuriștii

Am sesizat o fugă continuă a multor adolescenți după așa numita *faimă de pe facebook*.
"X are 1000 de like-uri pe facebook,Y are n-șpe mii de aprecieri pe ask,e așa de hardcore,swag-swag"
Și exemplele auzite de mine sunt vaste și foarte hilare.
Probabil nu o să sensibilizez prea multă lume cu ce spun,dimpotrivă,mă aștept la multe critici fără argumente,ca deobicei.
Așa zisele vedete pe care le vedeți pe stradă,nu sunt nimic altceva decât simpli oameni care au știut să socializeze cu multe persoane din anumite anturaje sau au fost remarcați la anumite evenimente sau pur și simplu au stat și au cerșit respectivele aprecieri pe facebook/ask,iar sugestia mea ar fi să realizați că toți acești *populari* sunt simpli oameni egali cu tine,pentru că așa sunt. Că are mai multe aprecieri,asta nu îl ajută cu absolut nimic în lumea reală,când vine vorba de o acțiune fizică de moment. Ce e drept,văd că lumea,în special din România,este din ce în ce mai influențată de fenomenul *Facebook*,tot mai multe persoane,chiar și cele din guvern,făcându-și cont pe acest site de socializare,dar țin să repet ideea : Aprecierile și faima de pe facebook,nu țin de foame,nici de cald,nu te ajută cu absolut nimic,nici în carieră,în mai nimic,decât la niște simple concursuri.
Ca să concluzionez,nu mai fugiți după aprecieri pe facebook/ask sau oricare alt site de socializare. Dacă lumea e să vă aprecieze,o să vă aprecieze și în afara site-urilor de socializare.

Acum voi vorbi despre pupincuriști. Știu că acest cuvânt nu există,deși l-am folosit în acest post pentru a mă face înțeles de majoritatea cititorilor care au idee despre semnificația acestei expresii.
Pupincuriștii sunt acele persoane care lingușesc,ridică în slăvi,fac favoruri unor persoane,din dorința de a le fi lor bine,de a fi *apărați*. Pupincuriștii,când eram eu mai mic,aveau denumirea de *Valerică*,adică acea persoană,mezină în majoritatea cazurilor,care face treburile celorlați doar să se dea bine pe lângă ei.
Pupincuriștii,probabil au existat mereu,deoarece chiar și azi am discutat la ora de română despre un om care mințea,se dădea bine pe lângă un domnitor doar pentru a fi apărat,pentru a-i fi lui bine,pentru a fi luat sub aripa domnitorului.
Concluzionând,pupincuriștii sunt niște persoane mici,slabe,inferioare,care au nevoie de protecție din partea celor pe care îi văd superiori lor,și fac orice ca să le intre la suflet și să obțină protecția lor.

Sentimentul de răzbunare

Probabil unul dintre cele mai întâlnite sentimente,este acela de răzbunare. Să simți furia aceea intensă care îți împinge mintea câte unele lucruri pe care le văzusei doar în filme.

Crezi că nu o să ai liniște,nu o să atingi pacea sufletească până nu îți vezi *adeversarul* învins,îngenunchiat,cerșindu-ți milă,cerându-și iertare în fața ta.

Am fost și eu cuprins de acest sentiment la un moment dat,și am crezut că e bine ce fac,că persoana respectivă merită să sufere atât timp cât și eu am suferit,dar nu e tocmai așa.

"Răzbunarea este întotdeauna plăcerea unui suflet mic,slab și fără vlagă"

Nu lăsați furia și setea de răzbunare să vă întunece rațiunea,s-ar putea să regretați acțiunile luate.

"Ochi pentru ochi, și dinte pentru dinte"

Mulți merg după zicala asta,crezând că dacă lor li s-a făcut un rău,merită imediat întors. Însă mai de apreciat și mai de luat în seamă ar fi următorul citat:

"Ochi pentru ochi,iar lumea va deveni oarbă"

De când eram mic,eram nervos pe ceilalți copii care râdeau de mine sau mă batjocoreau și făceau glume pe seama mea,iar eu simțeam nevoia să le întorc *favoarea*,însă mama mea mereu mi-a spus,și nu cred că o să uit asta niciodată,indiferent de circumstanță:"Ce ție nu îți place,altuia nu face". Acest exemplu putând fi luat în considerare indiferent de natura conflictului. Dacă cineva a râs de tine sau te-a batjocorit sau ți-a făcut ceva rău,care te-a supărat,te-a înfuriat și te-a făcut să-i dorești răul persoanei respective,întoarce și celălalt obraz,pari tu mai *laș* pe moment,iar când te aștepți mai puțin,persoanei respective i se va întâmpla ceva rău,regretând cele făcute.

Să nu vedeți niciodată în răzbunare,o cale spre pace interioară,spre fericire sau spre împlinire sufletească. Răzbunarea nu duce decât la mai mult rău,la mai multe probleme.

Ai grijă să n-ai grijă.

În acest post vreau să vorbesc despre cea mai recentă greșeală a mea,și a majorității masculine/minorității feminine. Acea greșeală fiind,minciuna și infidelitatea. Recent mi s-a întâmplat să fiu *prins* asupra faptului și a fost unul dintre cele mai stânjenitoare momente din viața mea,nu știam *pe unde să scot cămașa*,în special că aflase fata pe care o plăceam cu adevărat,de infidelitatea mea.

*Ai grijă să n-ai grijă* asta ar însemna,să nu faci nicio greșeală,să nu minți,ca să nu ai de ce să te temi.

Recunosc că am greșit și eu,încercându-mi norocul,gen:"Hai să văd cu câte pot să fiu,cât mă ține pula,etc" și după cum m-a învățat și mama mea:"Ulciorul nu merge de multe ori la apă" și a avut mare dreptate. De aceea am fost prins asupra faptului,și a fost ca și cum *cortina a fost trasă* și trebuia să-mi joc adevăratul rol,fără mască.

Ar trebui să te mulțumești cu ce ai,atât timp cât îl ai,nu după ce îl pierzi și realizezi că de fapt era mult mai bun decât credeai tu(nu fac referire neapărat la o persoană,pot face referire chiar și la o ființă,un câine,spre exemplu). Nu căuta să fii *gigolo,cuceritor* sau *divă,femeia fatală* sau orice altă denumire de genul,atât timp cât poți fi o persoană bună,o fată/băiat la locul ei/lui și să fii fericit cu ce ai lângă tine și să prețuiești persoana de lângă tine.

Nu alunga niciodată persoana care vrea să-ți stea alături! S-ar putea să ai nevoie de ea și ea s-ar putea să fie prea rănită să poată să se întoarcă la tine,așa că aveți grijă cui aruncați anumite cuvinte și pe cine alegeți să vă stea aproape!

Dacă ați greșit,arătați că vă pare rău,nu fiți indiferenți și nu vă așteptați să îi cadă ceva în cap și să uite că ați greșit. Nu vă așteptați să vă ierte instantaneu,nu mergeți pe ideea că *M-a iertat o dată,e proastă,o să mă ierte din nou*. 

Arătați-i că vă pare rău,stați aproape de ea,strângeți-o puternic în brațe când ea vă respinge,alintați-o când merită insultată,mângăiați-o când merită lovită,sărutați-o când merită indiferență,țineți-o aproape,când vrea să plece!

Plăcere efemeră

Te pierzi în ochii ei negri, ca abisul Mării Mediteraniene. Încerci să te limitezi doar la o ultimă privire,furată din mersul lung spre casa ei,însă nu reziști doar cu atât. Simți nevoia să o vezi,să te întorci după ea,dar ea deja este aproape ajunsă acasă,nu o mai poți revedea. Te furișezi la geamul ei,o admiri cum doarme,te imaginezi lângă ea,mângâindu-i părul,sărutând-o pe frunte,ținând-o afectuos în brațe,șoptindu-i cuvinte dulci.

Vă întâlniți următoarea zi,pe o bancă oarecare în parc. Ai lăsat-o pe ea să aleagă banca,încercându-ți cunoașterea aspura ei,te face să vrei să o găsești,să te pui în pielea ei,să gândești ca ea,să te contopești spiritual cu ea. Ea te așteaptă pe o bancă oarecare,tu vii ușor în spatele ei și îi cuprinzi capul în palmele tale și o săruți pe frunte. *Îmi acorzi acest dans?* Ca și cum lumea din jurul vostru nu ar exista,voi începeți un superb vals.

După mergeți pe câmp,să făceți poze. Ea e muza ta,e ca o artă neatinsă. O privești,încercând să-i faci o poză,dar rămâi plăcut surpins și la suflet atins de frumusețea sa rară. Vă jucați,fugiți unul după altul,până o prinzi de bazin și o ridic în sus,ca și cum ar fi o balerină,și o cobori ușor jos,sărutând-o tandru. Vrei să te pozeze și ea. Te urci într-un copac,te prinzi de o creangă cu picioarele și stai cu capul în jos,iar ea te privește cu pasiune,se apropie de tine,tu îi prinzi capul,îți bagi mâinile în părul ei,cu grijă să nu îi deranjezi coafura,și o săruți pe frunte.

Încheiați seara pe capota unei mașini acompaniați de sunetul unei mari metropole și de un vin bun. Vă întindeți să priviți stelele și începeți să vorbiți despre non sensuri,doar ca să treacă timpul și să începeți din nou o astfel de zi.

De unde atâta tristețe?

Observ din ce în ce mai multe persoane care cad în depresie,care se plâng de orice neajuns,își insultă prietenii/părinții din cauza eșecurilor din dragoste,eșecurile academice și alte impasuri.
Recunosc că am fost și eu în asemenea depresii cauzate de eșecurile din dragoste și cele academice,problemele din familie și altele. Mă plângeam prea mult,aruncam vina de la o persoană la alta,eu nevăzându-mi greșelile,mă închideam în mine.
Am fost readus pe calea normalității,de către un bun prieten al meu,care mi-a povestit despre budism și despre "cele patru adevăruri nobile".
„Cele patru adevăruri nobile” – 1) a trăi înseamnă să suferi (dukkha), 2) suferința este cauzată de dorință (tanha, sau „atașament”), 3) suferința poate fi eliminată prin eliminarea tuturor atașamentelor și 4) acest lucru este dobândit urmând calea nobilă cu opt brațe. „Calea cu opt brațe” constă din a avea 1) o vedere, 2) o intenție, 3) o vorbire, 4) o acțiune, 5) un trai (viața de călugăr), 6) un efort (energii corect direcționate), 7) o înțelegere (meditare) și 8) o concentrare (focalizare) corectă. Învățăturile lui Buddha au fost strânse în tripitaka, sau „trei coșuri”. http://www.gotquestions.org/Romana/budism.html

Suferința există doar în mintea noastră,fiindcă o lăsăm să pătrundă. Ideea lui Buddha,legată de *Cele patru adevăruri nobile*,este aceea că suferința este generată de atașamente,de sentimente. Că ar trebui să renunțăm la sentimente sau să ne mulțumim cu suferința și să o acceptăm,ceea ce nu trebuie să facem. Trebuie să găsim începutul depresiei,al suferinței și să îl eliminăm. Nu putem renunța la sentimente,pentru că e ca și cum am renunța la umanitate,și nu putem accepta suferința,noi ca oameni simpli,fiindcă ne-ar distruge cu timpul,ne-ar face inimă rece,ne-ar termina psihic.
Trebuie să învingem depresia cu gânduri pozitive,cu focalizarea pe un subiect mult mai important și de o amploare mai mare. Viciile nu sunt o scăpare din depresii,îți creează mai multe probleme.
Spre exemplu,eu m-am concentrat pe schimbarea mentalității mele,m-am concetrat aspura evoluției mele ca persoană fizică și psihică și asupra țelurilor mele pe viitor.